6 mituri despre fondurile de investiții publicat în ABC-ul FDI | Tag-uri:

În România fondurile de investiţii au fost primite cu o oarecare reticenţă, după experienţele FNI si FNA. În acelaşi timp gradul de îndatorare a crescut, românii fiind mai orientaţi spre obţinerea de credite de consum, decât spre economisire sau investiţii. Reticenţa faţă de fondurile de investiţii este alimentată de o serie de preconcepţii despre acestea. În rândurile următoare vom demitiza o parte dintre acestea:

 

1. “Eu imi administrez banii singur, nu îi las pe mâna altora.”

Cel ce face această afirmaţie face investiţii pe cont propriu sau are o afacere proprie. Este un investitor activ pe piaţa de capital şi este dispus să îşi asume un risc ridicat. Urmăreşte ştirile micro şi macro-economice în timpul liber şi are venituri peste nivelul mediu.

Demitizare:
În lumea finanţiştilor, diversificarea înseamnă a împărţi investitiile pentru a evita pierderile masive. Ce propunem noi prin diversificare este ca investitorul să se orienteze şi spre alte produse cum ar fi: depozitele bancare, fondurile de investiţii, asigurare de viaţă, pensie facultativă. Fiecare dintre elementele de mai sus are un scop: de economisire, de investiţie, de asigurare a unei lichidităţi, de limitare a riscurilor.
Intrebarea care se mai pune este: De ce să las banii pe mâna altora? P

entru că acei “alţii” pot fi manageri profesionişti, instruiţi, mereu la curent cu ştirile micro şi macro-economice, mereu în căutare de noi oportunităţi de plasament şi care au timp la dispoziţie pentru a fi mereu informaţi, a se adapta şi a gândi strategii investiţionale.

 

2. “Pentru o investiţie în fonduri trebuie să am bani muuuulţi!”

Pentru cei mai multi dintre noi, termenul de “investiţie” sună a ceva grandios, ce necesită sume mari de bani. Inclusiv denumirea de < fonduri de investiţii > provoacă reticenţă.
Aceste persoane, în general, nu economisesc şi sunt preocupate mai mult de “ziua de azi” decât de “ziua de mâine”. Veniturile lor se situează în jurul valorilor medii.

Demitizare:

Pentru plasamente în fonduri de investiţii suma minimă echivalează cu valoarea unei unităţi de fond. Şi cu venituri mici se poate apela la acest tip de investiţie. Mai mult, în cadrul unui fond de investiţii fiecare persoană se bucură de drepturi egale, adică beneficiază de câştiguri procentuale egale, indiferent dacă deţine 100 lei sau 100.000 lei.
Pentru a crea un comportament înclinat spre economisire/investire se poate adera la un program prestabilit de subscrieri lunare. Acesta presupune stabilirea unei sume (chiar si de 100 lei) ce va fi investită o anumită perioadă de timp (de regulă, minim 1 an).

 

3. “Dacă investesc în fonduri îmi pierd banii!”

Multe persoane cunosc cazurile FNI, FNA şi au rămas cu impresia gresită că orice investiţie în fonduri presupune pierderi. Alţii dau drept exemplu investiţia în acţiuni, unde riscul este ridicat, putându-se marca pierderi, un caz concludent fiind anii 2007-2008.

Aceste persoane sunt conservatoare si au aversiune faţă de risc, orientându-şi economiile spre depozite.

Demitizare:
Pentru fiecare tip de investitor au fost create produse cu diferite grade de risc. Astfel, fondurile monetare şi de obligaţiuni se adresează investitorilor cu apetit foarte scăzut la risc. Aceste fonduri nu investesc în acţiuni. Urmează categoria fondurilor divesificate a căror expunere pe acţiuni este cuprinsă între 5% şi 65%, deci şi riscul variază de la mediu-scăzut la mediu-ridicat.
De asemenea, au apărut noi reglementări în domeniu, menite să limiteze riscurile şi să elimine cazuri precum FNI şi FNA. Astfel, supravegherea se face dintr-o triplă perspectivă: auditor, depozitar, CNVM.

Transparenţa şi gradul de informare sunt foarte ridicate, având în vedere că societăţile care administrează fonduri de investiţii sunt obligate să raporteze continuu participanţilor la piaţă evoluţia plasamentelor, modificările legislative, strategiile investiţionale adoptate, politica de investiţii, etc.

 

4. “Eu investesc în acţiuni, nu am nevoie de fonduri.”

Aceste persoane investesc direct pe piaţa de capital prin intermediul unui SSIF (societatea de servicii de investiţii financiare) şi păstrează o legătură activă cu un broker din cadrul intermediarului sau sunt chiar brokeri.
Decizia de tranzacţionare o ia pe baza analizelor proprii precum şi pe baza recomandărilor brokerului. În general, aceste persoane îşi petrec o mare parte din timpul liber pentru a culege informaţii micro şi macro-economice.

Demitizare:
Cum am spus şi mai sus, diversificarea plasamentelor este benefică pentru diminuarea riscului individual al unui instrument – un întreg este mai bun decât suma părţilor lui.
Deţinerea numai de acţiuni presupune un risc ridicat, o monitorizare continuă, un efort de timp şi de bani suplimentar. Prin urmare, în portofoliul fiecărui investitor trebuie să existe şi o componentă cu înclinaţie spre economisire (ex. Fond monetar, mixt, de obligatiuni, diversificat).

In cadrul societăţilor de administrare a fondurilor sunt angajaţi profesionişti care studiază şi monitorizează pietele financiare. Un fond de investiţii face accesibile pentru oricine aceste servicii, la costuri rezonabile.

 

5. “Eu îmi ţin banii doar la bancă.”

Cel ce face această afirmaţie are un caracter conservator ş aversiune la risc. Pentru acest tip de investitori a fost creat pachetul Pachetul Financiar Mixt, un produs care îmbină un depozit cu unităţi de fond, ce pot aduce pe termen lung un plus de valoare plasamentului.

Demitizare:
Fondurile oferă posibilitatea obţinerii de randamente peste dobânda bancară. Un alt avantaj al fondurilor de investiţii îl reprezintă acela că plasarea banilor se poate face succesiv şi astfel după fiecare subscriere, noul sold beneficiază de performanţa de creştere a fondului, fapt care în cazul depozitelor la termen nu este posibil decât după ajungerea la scadenţă.

Răscumpărarea de unităţi de fond se poate face în orice moment, acest fapt neafectând cu nimic creşterea de care beneficiază în continuare suma rămasă la fond. În cazul unui depozit la termen, retragerea parţială sau totală înainte de scadenţă duce la pierderea dobânzii.

 

6. “Nu investesc în fonduri negarantate.”

Aceste persoane preferă să ţină banii în bancă sau “la saltea”. Cunosc cazurile FNI, FNA şi au rămas cu impresia greşită că orice investiţie în fonduri presupune pierderi. Şi aceste persoane pot testa investiţia în unităţile de fond prin intermediul Pachetului Financiar Mixt.

Demitizare:
Fondurile sunt supuse unei supravegheri triple: depozitar, auditor şi CNVM. Astfel, au fost eliminate riscurile de fraudă. De asemenea, prin reglementările legislative sunt impuse limite de expunere pe acţiuni, obligaţiuni, depozite, etc. Prin urmare, un fond are expuneri pe mai multe bănci, emitenţi, pentru o dispersie cât mai mare a riscului.
Nu în ultimul rând, comunicarea continuă şi transparentă fac accesibilă urmărirea evoluţiilor plasamentelor efectuate.

 

În concluzie, indiferent de câţi bani dispui, poţi face oricând un plasament în fondurile de investiţii. Te invităm să citeşti şi celelalte materiale despre fondurile de invetiţii pentru a afla care dintre ele sunt potrivite pentru tine.

 

Comentarii nu sunt permise.